Casa din pământ

ProprietariiTeodora Maria și Thomas Borghoff
LocațieStanciova , Recaș, Timiș
Anul de fabricație
Tags

Despre Stanciova

Stanciova (în limba sârbă: Stančevo) este un sat în judeţul Timiş (Banat).

Localizare. Stanciova este amplasată la limita sudică a Podişului Lipovei, în centrul judeţului Timiş, la 12 km nord-est de oraşul Recaş şi 41 km est de municipiul Timişoara. Este străbătută de pârâul Gherteamoş. Se învecinează la nord cu Nadăş, la nord-est cu Hodoş (Brestovăţ), la vest cu Brestovăţ şi Teş, la sud-est cu Cralovăţ, la sud cu Petrovaselo şi la vest cu Herneacova.

Istorie. Pe teritoriul satului, în punctul „Grădişte”, a fost descoperită o aşezare din mileniul VI î.Hr (paleolitic). Situl arheologic face parte din patrimoniul istoric naţional [1]. Localitatea îşi trage originile din Evul Mediu.

Este atestată documentar din 1456, când era proprietatea lui Iancu de Hunedoara. Tradiţia orală păstrează legenda înfiinţării satului de către doi păcurari muntenegreni care au creat în jurul colibelor lor satele Stanciova şi Godenova (nume care se regăseşte în toponimia locală)[2].

În 1462 trece în proprietatea lui Matei Pan şi purta numele de Stanschevo [3]. La conscripţia generală din 1717 apare cu numele de Stanscheva, cu 12 case. Între 1718 – 1722, la Stanciova se aşează slavi, sârbi, proveniţi din Muntenegru. Pe harta din 1761 apare ca sat aparţinător districtului Lugoj. Sârbii au avut o biserică de lemn, atestată la 1796, Ea a fost dărâmată şi reclădită din cărămidă, între 1890-1894 [4].

În 1852-1853 au fost aduşi colonişti slovaci din regiunea Trencsen. Slovacii nu s-au stabilizat şi cu timpul s-au răsfirat în alte sate slovăceşti precum Brestovăţ, Butin sau Nădlac. Între 1905 – 1907 s-au aşezat aici şi colonişti maghiari, circa 150 de familii. În consecinţă s-a construit în 1910 şi o biserică catolică. În 1925 au sosit circa 200 de români transilvăneni. Românii şi-au construit biserica în 1929. În perioada interbelică a cunoscut o dezvoltare puternică, populaţia ajungând la aproape 2.000 de locuitori.

Numele ei a fost pentru o perioadă unul puternic românizat – la 1924 se numea Stăneşti. După această perioadă a urmat un declin continuu. Localitatea este şi astăzi majoritar sârbească, cu tendinţă de echilibrare între populaţia de sârbi şi cea de români.

[1] Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a judeţului Timiş
[2] Creţan, p.32
[3] Lotreanu, p.385
[4] Săcară, p.79

Bibliografie. 

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3, p. 79
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 – 2002,

Sursă: Enciclopedia României

Proiectului de recuperare

Despre proprietari

Teodora Borghoff:

“Casele acestea au nevoie să fie salvate, în contextul în care, în zilele noastre, se construiește mult cu materiale noi și nu îți mai bați capul cu o clădire veche…”

Thomas Borghoff:

“În alte părți văd că se duc destul de repede sau se distruge mult din tipul ăsta de case. Și la Stanciova am văzut că multe s-au dărâmat, oamenii nu mai construiesc în modul tradițional și probabil că vor fi mai apreciate numai în 50 de ani, când s-au dărâmat majoritatea din casele respective.”

Imagine: Marius Danci
Montaj: Constantin Buță
Muzica: Manuela Marchiș / Pilestra
Regia: Ioana Dorobanțu-Gordon